Transformă imaginile în PDF.

Da, și tocmai ăsta e rostul acestei pagini. Un HEIC de pe iPhone, o captură PNG și o poză JPG pot fi paginile unu, doi și trei din același document. Nu trebuie să-ți sortezi pozele pe formate și nici să faci trei conversii pe care apoi să le unești.

În ordinea în care ai selectat fișierele. Pagina unu e prima imagine pe care ai tras-o, și tot așa până la capăt. Dacă ordinea tot nu iese, PDF-ul se deschide în editor: trage miniaturile până e bine și descarcă.

Un PDF poartă nativ fluxuri JPEG și PNG, așa că un JPG sau un PNG deja drept intră în document octet cu octet — exact fișierul pe care ni l-ai dat, nu o copie recomprimată. HEIC și WEBP se convertesc la calitate maximă, fiindcă niciun cititor de PDF nu știe să deseneze aceste două formate.

Fiecare pagină se creează la dimensiunea propriei imagini, un pixel la un punct. O poză pătrată dă o pagină pătrată, iar o panoramă una lată: nimic nu e tăiat ca să încapă în A4 și nimic nu e umplut cu benzi albe. La tipar, cititorul tău potrivește pagina pe hârtie.

Până la 20 pe lot, 100 MB în total. Dacă ai mai multe, convertește în două reprize și unește cele două PDF-uri: unirea e una dintre unelte și te lasă să decizi exact unde intră al doilea grup de pagini.

Da. Zona de încărcare îți deschide galeria ca orice alt atașament, așa că treci de la poze la PDF-ul gata făcut fără să muți nimic pe calculator. Nu ai ce instala și nu trebuie niciun cont.

Funcționează, iar fiecare pagină a TIFF-ului devine o pagină de PDF: o scanare de douăsprezece pagini iese ca document de douăsprezece. Paginile scanate merg întâi pe o cale fără pierderi, ca textul să-și păstreze conturul în loc să se înmoaie.

Conversia rulează pe serverele noastre — asta e diferența onestă față de uneltele de editare, care nu încarcă nimic — iar imaginile tale se șterg imediat după ce PDF-ul se întoarce. Nu sunt păstrate, indexate sau folosite la altceva.